Punţi termice – pierderi de căldură. 

Puntea termică este acea suprafaţă, unde intra în contact două materiale ale căror capacităţi de transmitere a căldurii sînt diferite, avînd loc o pierdere de căldură.

 Ştiind că posibilităţile de pierdere a căldurii sunt date şi de grosimea materialului, puntea termică poate să apară şi la elementele de închidere alcătuite din acelaşi material care au variaţii de grosime. 

De regulă cănd construim suntem nevoiţi să utilizăm materiale diferite care au rezistenţe termice diferite, unele fiind mai bune izolatoare, altele mai puţin.

Un grafic comparativ privind capacitatea de transmitere (pierdere) a căldurii este dat în graficul următor:

mai multe informaţii aici!

Punţile termice se formează şi în acele locuri unde este întreruptă termoizolaţia, permiţînd pierderea de căldură prin acele locuri. 

Aceste punţi termice cu pierderi de căldură semnificative se formează la elementele care compun peretele exterior al casei, de exemplu: contactul dintre tocul ferestrei şi peretele din beton, la bordajel care nu sunt protejate termic (în această situaţie este posibilă şi apariţia fenomenului de condens). 

Punţile termice favorizează variaţii de temperatura, variaţii care afectează în mod negativ comportarea în timp a materialelor ce compun elementul de închidere.

Pentru aceste punţi termice se recomandă reducerea pe cît posibil a suprafeţelor  neprotejate termic, care sînt în contact direct cu exteriorul. 

Punţile termice sunt direct influenţate de raportul dintre lăţimea punţii termice şi grosimea elementului de separare. Cu cît lăţimea punţii este mai mare, cu atît şi pierderea de căldură este mai mare. 

Pentru evitarea formării punţilor termice, se recomandă reducerea pe cît posibil a lăţimii elementului care favorizează formarea acestora şi dispunerea spre interior a stratului principal cu masă mare.

 Reducerea apariţiei punţilor termice se poate face prin prevederea de materiale termoizolante la intersecţia dintre doua elemente care au rezistenţe termice diferite, evitîndu-se astfel şi formarea elementului de condens.

O construcţie realizată cu elemente termo-fonoizolante din polistiren ignifugat expandat ranforsat de tip EUROMAC2 se poate afirma că real  aceasta este mai puternică deoarece betonul întărit în cofrajele de acest tip  are o rezistenţă superioară celei avute în vedere la calculul efectuat conform normativelor.

Acestă afirmaţie este întărită de graficul de mai jos care este dat de  Asociaţia Cimentului  din Canada în urma studiilor făcute pe parcursul unui an asupra rezistenţei betonului turnat în diferite variante.