Tema proiectului

Tema de proiectare

dorinta;
reglentarea transferului termic în diferite ţări europene;
concluzii.

- defineşte proiectul casei (suprafeţe, funcţiuni, utilităţi)

Tema este întocmită de beneficiar. Prin discuţiile cu arhitectul se vor face modificări ce ţin de estetică, funcţionalităţi, probleme specifice terenului şi vecinătăţilor dvs, racordarea la utilităţi, etc. Apoi, ajunsă pe masa proiectantului acesta o va finaliza într-un proiect.

Pentru a nu avea surprize că proiectul diferă de ceea ce aţi discutat cu arhitectul, cereţi să vedeţi şi avizaţi forma finală a temei.

Studiul de fezabilitate

Acest studiu cuprinde schiţa la scară cu o descriere a suprafeţelor şi cu estimarea costurilor.

Definirea necesităţilor pe care trebuie să le satisfacă construcţia

Una dintre primele erori comise de mulţi din cei care îşi planifică să-şi construiescă o casă, este -"umflarea" nevoilor reale.

Mulţi vor:

garaje la subsol. Dacă un garaj poate fi amenajat la nivelul solului, eventual chiar înlocuit de o copertină care să adăpostească vehiculul de intemperii este foarte bine. Un garaj la subsol presupune lucrări de izolaţii, betoane, armături, săpaturi, instalaţii de încălzire. etc., în aceste condiţiile un garajul ajunge să coste cât un autoturism de calitate, sau chiar mai mult;
cramă la subsol: atîta timp cît în momentul de faţă nu sunteni deja posesorii unei colecţii de vinuri vechi şi scumpe pe care nu avem cum să le păstrăm în condiţii bune, cu siguranţă că o cramă nu va fi decît un spaţiu care va cere o investiţie suplimentară pentru asigurarea microclimatului, aerisire, temperatură, umiditate etc., impus de regulile unei crame;
încăperi pentru hobby-uri ca: fituess, biliard, home cinema, băi. etc. Acelaşi raţionament de mai sus este valabil şi aici.
băi de 10-20 mp. O baie de 20 mp poate fi un spaţiu interesant şi elegant.
duşuri în grupurile sanitare de la nivelurile în care nu există dormitoare. Dacă la parter nu se afla nici un dormitor, chiar credeţi că veţi coborâ un etaj pentru a face duş lîngă intrarea principală?
apartamente pentru structuri improbabile ale familiei: „dacă se mărită fetiţa mea (care acum are 5 anişori), îi trebuie baie, bucătărie, living şi două dormitoare". Adesea, copiii deveniţi aduţi nu vor sau nu ajung să locuiască cu parinţii şi un vechi proverb ne sfãtuieşte să nu ţinem prea mult soacrele împreună cu nurorile sau ginerii;
livinguri de 40-50-100 mp: O zonă de conversaţie într-o locuinţă normală adună în mod normal maxim 10 persoane care stau şi se uită la televizor mai mult de 2-3 ore: un asemnea spaţiu este de 9 mp. Un loc de luat masa pentru 6-8-10 persoane este de circa 9-12 mp Un living mai mare de 30-35 mp este şi greu de mobilat corect, şi greu de întreţinut;
bucătarii supradimensionate: zona de preparare a mâncării ocupă un spaţiu de circa 5-7 mp.Dacă la acesta adăugam şi un spaţiu pentru servirea mesei, bucătăria tot nu are multe motive să depăşească 15 mp;
un număr mai mare de băi decît îl cere structura familiei. Pare civilizat ca fiecare dormitor să aibă baie proprie.
o mansardă, pentru cazurile în care, mai târziu, ne vom hotăra să o amenajam. După amenajare, se pot realiza un număr de 2-3 camere în plus care trebuie mobilate şi întreţinute. Dacă deja avem 3 dormitoare, încă două camere în mansardă nu-şi prea au rostul. Mansardele au un farmec aparte. Diferenţa de 1 metru în înălţime a casei, poate să ducă la o diferenţa de cost de circa 5000-10000 de euro. Dacă la acestea punem la socoteală şi cheltuielile ulterioaie, de mobilare, calculele nu sunt deloc încurajatoare.

Cum raţionalizam necesarul de spaţiu locuibil
În condiţii normale, o abordare raţionala ar fi raportarea la actuala unitate de locuit.

Ce încăperi în plus ne-ar trebui?
Ce încăperi ar trebui sa fie mai mari decât sunt cele pe care le folosim?
Ce legaturi funcţionale ar trebui create în locuinţa actuală pentru a avea un confort mai mare?
Ce ne deranjează la locuinţa actuală?
Cum va evolua familia în decurs de 10-20 de ani?

Eliminarea spaţiilor inutile şi ierarhizarea spaţiilor
Din mitul metrilor pătraţi, ceva este totuşi adevărat 10 mp de parchet în plus, sînt într-adevăr mai scumpi cu preţul materialului şi al manoperei necesare.
Astfel, eliminarea spaţiilor inutile, în plus faţă de cele deja eliminate urmînd raţionamentul de la punctul anterior, se poate constitui într-un criteriu de performanţă:

Eficientizarea schemei funcţionale şi stabilirea funcţiunilor care trebuie realizate
Ierarhizarea spaţiilor. Tratarea mai generoasa a anumitor piese funcţionale cum ar fi camera de zi, locul de luat masa, a celor care adăpostesc activităţi comune şi reducerea celor care adăpostesc activităţi individuale. Eliminarea circulaţiilor inutile: holuri, coridoare care pot fi înglobate în spaţii având o funcţiune "utilă". Reducerea numărului de balcoane, lojii, etc, în condiţiile în care în curtea casei se poate amenaja o terasă la nivelul solului înconjurată de vegetaţie, în aer liber.

Limpezimea structurala
Structura de rezistenţă poate avea anumite costuri nu numai raportat la materialele folosite, ci chiar la geometria ei. Astfel, cele mai performante structuri sunt cele care permit o scurgere firească a eforturilor în plan vertical şi disiparea lor în sol. Pereţii de rezistenta să fie unul peste celalalt. Numărul de console, să fie cât mai mic posibil, geometria axelor să fie rectangulară, etc. Ca principiu, orice "fantezie" structurală creşte costul locuinţei.

Ierarhizarea finisajelor
Compoziţional, finisajele trebuie să reflecte calitatea şi importanţa fiecărui spaţiu în parte. Poate cel mai bun exemplu sunt casele vechi în care, faţă de luxul uneori ostentativ al spaţiilor reprezentative, cu picturi, profile acoperite cu foiţe de aur, coloane de marmură, lambriuri din esenţe scumpe, spaţiile anexe erau tratate mai mult decît auster.

Uneori un singur perete tratat deosebit decît restul casei poate aduce un aer de o extremă eleganţă, numai prin proporţii, culoare, textură, calitatea materialului. Un singur perete tratat cu o piatră frumoasă, costând de zeci de ori mai puţin decât un singur finisaj scump folosit excesiv, poate face diferenţa dintre un spaţiu plăcut şi unul costisitor şi avînd un impact uneori chiar invers.

Anumite elemente de construcţie sunt şi vor rămîne totuşi scumpe: suprafeţele vitrate, de exemplu, sunt printre cele mai scumpe deşi dorinţa noastră de lumină ne poate îndemna uneori să cerem "ferestre mari, lumină, cît mai multă lumină", o casă făcută numai din tîmplarie pvc este nu numai extrem de scumpă, dar şi neconfortabilă. Astfel, şi aici este nevoie de ierarhizarea spaţiilor vitrate, generoase la zonele de zi, cu orientări care să lumineze realmente spaţiul. Realizarea unor puncte suplimentare, a surselor secundare de lumină şi păstrarea unui regim chiar zgîrcit a spaţiilor în care nu este nevoie de aceeaşi suprafaţă vitrată.

Corelarea elementelor de confort
Pentru orice construcţie este necesară asigurarea unui mod corect de realizate a elementelor de izolare termică şi a hidroizolaţiilor. Folosirea unor membrane scumpe nu înseamnă că nu vom avea infiltraţii. Infiltraţiile sunt eliminate prin dispunerea corectă a hidroizolatiilor, prin realizarea corectă a pantelor acoperişului, etc.
Izolaţia termică, de asemenea, indiferent de materialul folosit, dacă nu are darul de a elimina complet punţile termice, casa nu este ferită de igrasie. De asemenea, orientarea pieselor funcţionale faţă de punctele cardinale, are un rol extrem de important chiar dacă o încăpere este bine încălzită, ea va fi neprimitoare dacă soarele nu o va lumina corect. La fel, un sistem de condiţionare a aerului, nu va putea evita senzaţia neplăcută a soarelui care bate la ora prânzului prin largii suprafeţe vitrate, încingând pînă la limită insuportabilului pielea canapelei sau senzaţia de frig atunci când debitul de aer rece este orientat direct spre capetele noastre.

Pentru a concluziona, trebuie să recapitulăm "secretele" realizării unei locuinţe ieftine dar de calitate:

Sistem constructiv ieftin. Acesta nu înseamnă materiale ieftine ci un ansamblu materiale-solutie-manoperă ieftin. Acest ansamblu poate fi diferit în timp, în funcţie de evoluţia pieţei;
Evaluarea necesarului de spaţiu. Stabilirea disfuncţionalitţăilor modului actual de locuire şi a evoluţiei în timp a necesitaţilor familiei, stabilirea opţiunilor de locuire şi evaluarea acestora faţă de efortul investiţiona;
Finisarea spaţiilor în funcţie de importanta lor;
Simplitatea structurală şi a execuţiei;
Corelarea elementelor de confort:
Contractarea execuţiei în funcţie de materialele şi de manoperă necesare şi nu în funcţie de suprafeţe. Negocierea cu ofertantul pe preţurile fiecărui material şi ale manoperei necesare, şi nu negocierea "la metrul pătrat", unde, oricât de bun negociatori am fi nu avem cum să obţinem un preţ bun. În aceste condiţii, un preţ prea mic este dubios, ofertantul propunandu-şi să ceară majorări în timp, sub diferite pretexte.

O locuinţa este un complex de factorii care se influenţează unul pe celalalt.
Ceva tratat superficial, presupune regăsirea unui cost suplimentar în altă parte, dacă nu neapărat în altă fază de execuţie, într-o fază de exploatare sau de valorificare.

Un proiect ieftin poate duce la risipă de materiale şi manoperă.
Un materia ieftin poate impune o structură scumpă.
Casa poate avea o structură ieftină dar care să impună finisaje scumpe.
Finisajele ieftine pot impune instalaţii scumpe şi costuri mari în exploatare.
Structura de rezistenţă ieftină poate aduce imposibilitatea vinderii casei.
Forţa de muncă ieftină poate însemna punerea în operă cu defecte majore a unor tehnologii sau a unor detalii.

Aceasta listă poate continua.

În concluzie, se poate observa că cele mai multe dintre criteriile prin care putem obţine preţuri mai mici se referă la modul în care construcţia este concepută, la corelarea tuturor elementelor care o constituie, precum şi la reflectarea judicioasă a acestei gîndiri în elementele care ne vor ajuta să contractăm execuţia.

Acest demers este unul amplu, care durează pentru a putea pune în balanţă cît mai mulţi din factorii enumeraţi mai sus. Efortul este în primul rînd al fiecăruia în parte: stabilirea nevoilor şi doriniţelor proprii, ale membrilor familiei, raportarea acestora la bugetul alocat.

Acesta este momentul în care viitorul proprietar al casei practic îşi reconsideră modul de trai, planurile pe termen scurt şi lung, efortul financiar posibil, precum şi realismul calcului.

Toate acestea se concretizează în proiectul locuinţei.

Adevărata piatră de temelie a unei case nu este undeva în fundaţie, ci în conlucrarea cu specialiştii apţi să realizeze proiectul şi, mai mult de atît, să ne ghideze în demersul nostru.

Toate elementele de mai sus se materializează astfel, în tema de proiectare întocmită în urma celor mai oneste colaborări cu arhitectul casei, la fel cum ne sfătuim cu avocatul nostru sau cu contabilul nostru.

Se poate spune că secretul unei case ieftine se află în proiectul sau în modul în care acesta reflectă pînă la urmă propriul nostru stil de viaţă: armonios şi eficient, sau superficial şi păgubos.

Harta site-ului